Ei...se pare ca nu m-am trezit undeva in octombrie,ci pe la mijlocul lui februarie:))Shame on me!Important ar fi sa ma fi trezit asa cum trebuie,acolo unde trebuie..nu pot spune cu exactitate,insa cred ca totul incepe sa o ia spre o directie CAT DE CAT normala si pentru mine!spun "cat de cat" pentru ca este clar ca trebuie sa mai treaca ceva timp pentru a intra pe un fagas normal...
Dar pana la urma ce atata normalitate?Ce e aia normalitate?Cine defineste barierele acestei normalitati?Se numeste spirit de turma,nu normalitate...Mie imi place sa fiu acolo unde este imposibil,imi place sa ma aventurez;daca e usor nu e placut,n-ai nicio satisfactie...Cred ca imi e bine asa si pana imi vine mintea la cap voi face numai ce imi place cu garantia ca imi voi asuma orice risc..la fel ca pana acum de altfel...
Si...daca am reusit sa-mi calmez apele involburate,am nimerit fix in mijlocul unui tsunami...dar nu este nicio problema..supravietuim acestei chestii si ne oferim un A+ pentru ca stim cum sa abordam fiecare coltisor al acestui val...si cred ca asta e cea mai buna descriere..intr-adevar m-a lovit cu aceeasi forta cu care se napusteste un tsunami asupra unui orasel...
Prost moment mi-am ales sa vorbesc despre asta:))sunt influentata... de acel sentiment care,daca te cuprinde,greu te descotorosesti de el...maine...VALENTINE'S DAY..bucurie,cadouri.:))desigur,nu pentru mine!...macar sunt multumita ca o sa bucur eu(sper) ceva persoane cu spectacolul pe care o sa-l dam in cinstea....DRAGOSTEI!:))(in cinstea dragostei pe fata,a relatiilor stabile si bine sudate:)))
P.S..pentru noi restul nu da nimeni niciun spectacol?ar fi o idee interesanta sa fie si o zi a celorlalti...si aici..sa intre restul categoriilor:))
